Cine ma asculta la geografie?
Mai am nevoie de o notã!
Lumea e cu susul în jos, și de multe ori mi se pare cã nu-mi mai gãsesc locul. Nici mãcar de somn nu-mi arde, când vine seara, pentru cã mã doare teribil de tare umãrul și sunt convins cã nu pot sã dorm pe partea cealaltã, care teoretic e fãrã durere.
Atunci îmi vine în minte faptul cã fiica-mea nu are nota a doua la geografie. Pentru prima m-am luptat eu ca un nebun. Aproape cã am terorizat fata cu râurile patriei, cu bazine și depresiuni. Acum lecția era cu podișuri, dealuri și câmpii. De douã zile o tot pregãtesc. Are un 10, dar nu are a doua notã. Ar fi trebuit sã o asculte luni. N-a ascultat-o. Ar fi trebuit s-o asculte marți, n-a ascultat-o. A mai rãmas sã o asculte mâine în vreo pauzã, probabil pentru cã geografie nu mai au. Se încheie școala, miercuri fiind ultima zi, iar de joi încolo e vacanțã.
Cui îi pasã?
Faptul cã și profesorii s-au schimbat și nu numai eu am senzația cã sunt razna de multe ori nu scuzã cu nimic faptul cã fata mea nu are a doua notã la geografie. M-aș oftica sã i-o treacã cineva din burtã în catalog, deși am auzit cã astfel de practici sunt tot mai frecvente pe la școlile bucureștene. Mai ales pe la alea din centrul orașului, unde parfumul, cartonul de țigãri, plicul cu bani sau vagonul de haine de firmã transformã elevii în genii neînțelese, iar pe profesori în niște atârnãtori la salariile pãrinților elevilor. Totuși, n-o sã mã culc pânã nu ia încã o notã la geografie. O sã mã încãpãțânez sã mã doarã umãrul, ca sã ajung la ºcoala fetei mele sã-i spun profesoarei de geografie aºa: n-am avut bani de parfum, nici de cartuºe cu þigãri. Iar dacã nu o asculþi la podiºuri ºi câmpii, te trimit direct în munþi sã vorbeºti cu urºii!
