De ce le dam cele mai bune sfaturi celor din jur si nu propriei persoane?
Atunci cand vine vorba despre persoanele din jur, reusim sa le dam cele mai bune sfaturi. Dar cand vine vorba despre noi, lucrurile se schimba. De ce dam deci oare cele mai bune sfaturi celor din jur si propriei persoane, nu?
Se pare ca este mult mai usor sa dam sfaturi celor din familie, unui prieten sau unui coleg. Decat sa ne dam sfaturi noua insine. Mai intai, poate dintr-un motiv pur narcisist. Este gratifiant pentru noi ca cineva sa vina sa ne ceara sfaturi. Acest lucru implica importanta sau inseamna ca persoana cu care vorbim are incredere in noi si ca ne considera in mod inconstient drept o persoana de referinta pentru problema sa.
Atunci cand acceptam sa ajutam o persoana, ne plaseaza in rolul de persoana care ajuta in raport cu cei din jur. Dar lucrurile se complica putin atunci cand trebuie sa ne dam sfaturi noua insine. De ce? Pentru ca, pe de o parte, trebuie sa acceptam ca avem nevoie de sfaturi si ca pe de alta parte, este foarte greu sa facem o introspectie si sa vedem care sunt lucrurile care nu functioneaza sau care sunt lucrurile pe care nu le-am facut asa cum trebuie.
Atunci cand cerem sfatul unei persoane din jur, ne permite sa externalizam un punct de vedere, sa avem un nou unghi de analiza sau sa mutiplicam perspectivele. In timp ce atunci cand vine vorba despre propria persoana, ne face sa credem ca o noua perspectiva diferita este foarte greu de acceptat. Si foarte des, atunci cand cerem sfatul celor din jur, nu suntem pregatiti cu adevarat sa auzim un punct de vedere diferit fata de al nostru.
Cel mai bine ar fi pur si simplu, sa fim cat mai onesti cu noi insine si sa incercam sa ne punem in situatia celor din jur si sa ne gandim in acelasi timp ce ar fi bine si pentru noi atunci cand avem nevoie de sfaturi.
