Micile lucruri care conteaza
Astăzi mă întâlnesc cu o bună prietenă. Pe care nu am mai vazut-o de luni bune pentru că nu am mai avut timp, pentru că am ajuns să-mi petrec zilele la job şi, chiar şi atunci când sunt acasă, să mă gândesc tot la job şi să mă stresez şi să îi stresez cumplit pe cei din jur.
Şi e păcat. E păcat că pierdem din vedere lucrurile care contează cu adevărat. E păcat că ajungem ca, după luni bune, să ne dăm seama că am greşit şi că suntem sclavii unui job. OK, înţeleg că de acolo mănânc, de acolo trăiesc, de acolo îmi satisfac necesităţile şi mofturile, dar de când trebuie să fie asta o barieră între mine şi lumea din jur?
Nu am găsit încă o forumulă prin care să reuşesc să le fac pe amândouă, nu ştiu cum să-mi fac munca profesionist şi să-mi mai rămână şi timp pentru altceva decât somn în restul timpului. Nu ştiu cum o să salvez ce se mai poate salva din momentele pe care le-am ratat din cauză că “am ceva urgent de făcut, nu cred că reuşesc să scap în seara asta”.
There’s no way back, dar cred că există perioade aglomerate în viaţa fiecăruia dintre noi şi cred că ele sunt cu atât mai importante cu cât ne fac să înţelegem cine ne înţelege. Poate că la început mai greu, dar în final, when the show doesn’t want to go on, găsim un prieten bun alături de noi, care ne-a aşteptat în tot timpul ăsta.
