“Hustle” sau cum faci femeile din incheietura mintii
Habar n-am daca si in ce tipologie feminina ma incadrez. Sincer, m-au interesat mai mult tipologiile masculine in care am putut eu sa incadrez. Alea feminine nu m-au interesat niciodata, poate si pentru ca un adevar imuabil (daca pe cap avem de la blond platinat in sus, acest link s-ar putea sa va explice mai mult decat credeti) este ca femeile-s gaste.
Statut pe care nu mi l-am negat nici mie uneori. De exemplu, sase sezoane, adica 149 de episoade, inmultit cu, sa zicem, aproximativ 40 min. de episod. Rotunjim si avem cam 100 de ore pe care mi le-am petrecut cu ochii lipiti de TV strict, dar cat se poate de strict, doar pentru doi tipi. El si el si, de la un punct incolo, si pentru el. Intre timp, am prins drag si de serial, daaar, daca ma intreaba careva acum detalii, o sa schimb vorba. Si vorbim despre sase sezoane…
Ei, acum vreo cateva saptamani, am dat din intamplare peste Hustle, un serial produs de BBC 3. Si lipita de ecran am ramas. Din nou. Important, zic, in conditiile in care singurele seriale pe care le-am urmarit vreodata cap-coada sunt Supernatural, Monk si Lost (asta din urma, dintr-o curiozitate trasformata, dupa primele cinci episoade, intr-o si mai mare curiozitate). Atat. In rest, Modern Family, Maddie si David, Cybill, Two and a Half Men, Friends, CSI New York/Miami, Big Love, Rome, Criminal Minds, Dexter, The Return of Sherlock Holmes, Diagnosis Murder – urmarite ocazional, daca erau la TV sau daca le urmarea altcineva.
Hustle e cu barbati. Patru, mai exact, si cu o tipa. Nici unul dintre ei nu-i vreun male hunk, bun de pus pe coperta Playgirl. Sa zicem, cu indulgenta, ca, pusa in fata unei alegeri, as zice el.
Dincolo de cei patru plus una, Hustle e un serial pe care il urmaresti pentru schemele cool de long-cons, gandite de scenaristi. Pentru un Robert Vaughn carunt, atat de expresiv incat incep sa-ti placa si barbatii trecuti de 70 de ani (ca sa nu zic de aproape 80 de ani), pentru un Adrian Lester care e mai mult un Mickey Stone decat un Adrian Lester. Te mai uiti pentru versatilul taranoi-webmaster-zugrav-etc. Robet Glanister. Daca esti barbat, categoric tre’ sa te uiti la serialul asta pentru Jaime Murray.
Escrocheriile sunt mult prea tari – fireste, vorbim de o lume ideala, in care totul tre’ sa mearga struna si merge -, interpretarea sharp brit, umorul: britanic la puterea 1000.
Si mai vorbim despre una dintre cele mai bune constructii de personaje, atat individual, cat si impreuna. Cu exceptia unor filme, unele dintre ele premiate cu Oscar, nu-mi amintesc sa mai fi vazut niste personaje asa de solide, comunicate coerent si care devin mai complexe cu fiecare episod. Atributele personajelor sunt cele care transforma patru barbati, sa le zicem neutri, in patru “Hey, you male sex symbol, would you like to take me to bed and mess with my mind?”. Savuros de la generic pana la credits (totusi, va rog, nu ma intrebati despre ce e vorba in serial :D, deh, prioritatile se mai schimba).
