Sau sau s-au
Care credeti ca este postul cel mai citit de la mine de pe blog?
“Cum se scrie corect veti?”. Nu-i mai pun link deoarece google, si abia trezit din somn de-ar fi, va trimite drept la mine daca-l intrebati asta.
Stau si ma intreb daca acesti cititori se pun sau nu. Oare citi dintre ei se uita si pe altceva dupa ce afla raspunsul la intrebarea care i-a calauzit intii si intii aici? Si citi dintre ei sint nemultumiti ca nu mai gasesc pe blogul meu articole similare celui de popularizare a scrierii lui “veti” legat?
Si plecind de aici, continui cu intrebarile: cit de important e sa scrii corect? si ce face ca ortografierea corecta sa fie un capat de tara pentru unii oameni?
Imi aduc aminte ca atunci cind mergeam in vacanta la tzara, vorbeam uneori cu dezacorduri. “Nu stiu ce face ei.” Mi se parea ca ma intelegea mai bine mamaia, care doar asa vorbea. Era cam la acelasi lucru cu copierea accentului, pe care o faceam in locuri diferite tot asa, dintr-un fel de simpatie. Odata intoarsa din vacanta (sau cind vorbeam la tzara cu oameni de la oras) faceam automat trecerea la “nu stiu ce fac ei”. Si ambele situatii mi se pareau naturale. Asta nu m-a impiedicat ca, la aceeasi virsta, sa privesc cu dispret si sa-mi iau peste picior colegii de scoala de bucuresti care vorbeau dezacordat.
Apoi mi s-a intimplat sa cunosc oameni potrivit de destepti si cu care aveam valori comune, care abia la virste avansate ajungeau sa se chinuie sa inteleaga deosebirea dintre sau si s-au. Si mi-am dat seama ca de fapt n-am nici un merit ca am crescut printre oameni care au pus pret pe felul in care scriu. Altii au crescut altfel. Iar altii au crescut ca mine dar nu au reusit sa inteleaga- desi pe alte lucruri le inteleg la fel de repede ca mine, sau poate chiar mai repede.
Pina la urma ce ne spune despre cineva faptul ca acesta scrie sau nu corect?
