Cum poti pune capat autocriticii negative?
Putina autocritica nu are cum sa strice nimanui. Dar numeroase sunt persoanele care sunt stapane in autodenigrare si monolog interior negativ. Deci a venit timpul sa remediezi asta.
Atunci cand un copil plange, cel mai grav este sa il faci sa isi reprime sentimentele. Va plange si mai tare. Si totusi, la varsta adulta acestea sunt lucrurile pe care le facem in fiecare zi. Critica noastra interioara este mereu « pe faza », mereu gata sa ne reproseze ca nu suntem asa si mai departe. Nu suntem niciodata destul de slabi, nu suntem destul de ambitiosi, stralucitori, amabili, perseverenti, determinati, amabili sau originali.
Autocritica noastra poate sa fie foarte cruda, fara sa fie utila in cele mai multe cazuri. Odata cu trecerea anilor, aceasta se incrusteaza pana la urma si devine un obicei destul de greu de alungat.
Autocritica poate sa fie uneori buna. Poate sa ne motiveze. Mica voce pe care o auzim mereu oare ne angoaseaza sau ne face sa luam cele mai bune decizii? Atunci cand vocea este puternica, avem tendinta sa credem tot ceea ce ne zice. Dar oare cum putem sti ca are dreptate?
In general, aceasta voce critica este destul de “veche”. Iar exigentele acestei voci sunt uneori atat de ridicate, incat nu ne putem ridica la inaltimea asteptarilor sale. Si uneori, ajungem sa suferim atat psihic cat si emotional.
Deci daca ai o voce interioara negativa, cel mai bine ar fi sa incerci sa mai asculti una noua, mai intelegatoare, plina de compasiune.
Trebuie deci sa ne hranim cu gesturi binevoitoare sau cele mai frumoase cuvinte.
Trebuie de asemenea, sa incercam sa traim din plin momentele de calm si de liniste, de fericire si de bucurie deplina. Si sa invatam sa valorizam si gandurile sau emotiile pozitive.
