După o oră si un sfert în mereu surprinzătorul trafic bucurestean, am ajuns la Autoitalia, pe bulevardul Timisoara. Acolo ne astepta o italiancă veritabilă, un Fiat 500 pe care Alex, pentru că e într-o bransă, poate să-l testeze până luni la prânz. Adică eu îl conduc :D.

Să le luăm pe rând. Designul: un restyle bun spre foarte bun, un icon car căruia designerii i-au păstrat valorile estetice originale si i-au adus exact îmbunătătirile care s-o transforme într-una dintre cele mai râvnite masini de oras ale orasului actual, modern si extrem de agitat. La exterior arată “cinstit”. Cireasa de pe tort o reprezintă stickerele care te ajută să-i colorezi masina după pofta ochiului.

M-au deranjat, totusi, trei treburi: capota, oglinzile mari si bara din spate. Capota… Mă simt ca-n The Flintstones în masina asta. De obicei, stau relaxată la volan. Chiar si asa, reusesc să văd, dacă am absolută nevoie, capota si să mai estimez distante (am sase luni de condus si, uneori, mai simti nevoia să vezi pe unde si cum te strecori). Ei bine, din Fiat 500 nu văd decât strada (da, stiu, e si asta important). Nema capotă. e ca si când n-ar fi, iar asta îmi dă un usor sentiment de nesigurantă.

Cred că din cauza barei din spate e bine să-ti iei si senzor de parcare, pentru că te face să întelegi mai bine si mai repede că masina nu se termină acolo unde e luneta – asa cum e la Polo-ul meu – ci acolo unde se termina bara. Pe care nu o vezi pentru că nu ai cum.

În ceea ce priveste oglinzile mari, desi masinuta e muuuult mai îngustă decât multe altele, îti pui destul de serios problema că, desi te poti strecura printre două alte masini, tot nu vei reusi să treci de ele din cauza oglinzilor. Altfel spus, masina asta are niste oglinzi mult prea mari în comparatie cu dimensiunile ei.

La interior e… cum să-i zic… Putin prea mult. Adică… e ca o femeie care are bluză cu buline, fustă-n dungi, sandale cu floricele si servietă business. Luat separat, fiecare element care îi alcătuieste interiorul e plăcut. Laolaltă, perspectiva se schimbă însă. Atât asupra interiorului masinii, cât si asupra drumului. Asta pentru că, odată cu lăsarea serii, luminile de bord sunt ca la cazinou. Recunosc, totusi, că nu am încercat să setez intensitatea luminitelor. Sper, pentru binele soferului si al pasagerilor, să aibă asa ceva.

Despre motor, ceva mai încolo. Am impresia că poate mai mult decât a arătat azi si n-as vrea să mă grăbesc acum cu concluziile. E un 1.3 pe motorină si adăposteste vreo 75 de CP. Ca să ne fie clar, eu fac parte, financiar vorbind, din pătura de mijloc. În conditiile astea, Fiat 500 e o masină pe care nu mi-as cumpăra-o decât dacă pur si simplu n-as mai avea ce face cu banii.