“Pfffa, cum adica sa scriu un review pentru Mac? Si ce sa scriu? Ce poza mega hot am pe desktop? Si ca Jason Statham e… mmmm?”. Asta am replicat cand, acum cateva zile, Alex m-a intrebat daca nu vreau sa scriu un, cum ziceam, review pentru Mac-ul pe care-l folosesc zilnic, de la Craciun incoace.

M-am facut ca uit, ca tralala, pana cand mi-am dat seama ca, daca se apuca el sa scrie, o buna parte din target o sa se duca sa-si mai traga pe gene inca un strat de rimel. Si niste blush, nu mult, ca strica tot aspectul. Daca nu ma credeti, bagati iute un tutorial de pe YouTube si va lamuriti voi care-i treaba cu pometii. Aaaa, despre ce ziceam? Aaa, da, despre Mac.

– Superficial me, active in 3, 2, 1… Your superficial side has been activated. Proceed –

macMah, e misto ca-i argintiu si stiti ca argintiul se poarta. Plus ca al meu se asorteaza cu masina. 😀 Si cu vreo doua perechi de sandale, da’ zau ca nu vreau sa va plictisesc cu detalii. Nu-mi place marul de pe el, ca mie-mi plac pepenii. Asta ar fi cam singurul neajuns. Da’, in fine, e trendy sa mananci mere, deci pot sa traiesc si cu marul ala acolo. Si nici nu pricep de ce are un mar, daca-i Mac. Ratele nu le plac?, sau cum? Si am vazut ca toata lumea buna si-a luat, deci imi place si mai mult. Unde mai pui ca e mai ieftin ca un Vuitton si da aproape la fel de bine, daca-l tii in mana.

No, acum, lasand gluma la o parte, primul Mac pe care l-am atins era un desktop, acum vreo sase ani, in redactia unei publicatii la care lucram. A fost sex virtual la prima vedere. Dupa vreo doi ani de PC, m-am dus tinta la primul magazin si mi-am cumparat un MacBook alb. L-am chinuit patru ani si, in afara de niste probleme cu top case-ul, n-am avut ce sa-i reprosez. In ultima vreme, o cam luase din loc bateria, se cam ingrasase, prezenta niste umfalturi, era mereu fierbinte. Dubios, insa atata timp cat l-am tratat cu menajamente si l-am folosit cu bateria scoasa, nu m-a deranjat.

In decembrie, luna cand toti suntem mai buni, nu-i asa?, mai ca nu i-am dat lui Alex cu MacBook Air-ul in cap. Bietul om, venise triumfator cu o cutioaie, in care se odihnea neshte tehnologie. Pe principiul “blonda, blonda, da’ nici chiar asa”, nici n-am vrut sa ma ating de el. Motivele? Procesor de 1,6, no fucking DVD writer, mono si absolut inutil pentru cei 60 GB de muzica, filme, foto din Mac-ul celalalt. “Iubitule, eu nu pot trai gandindu-ma mereu ca n-am spatiu”. A inteles, ce sa faca, si si-a insusit el aparatul.

Dupa cum “la barza chioara ii face Dumnezeu cuib”, tocmai cand implineam 18 anisori, Alex s-a gandit, probabil, ca gatesc prea bine si sunt o sotie prea devotata (comments closed) si m-am trezit cu un MacBook Pro.

Si sa mor, stiu ca o sa sun ca alea de la teleshopping, cu tigaia lor minunata sau cu aparatul care le slabeste, in timp ce ele ingurgiteaza la o masa cat ar inghiti un intreg popor african, intr-un an. Da’ pe bune daca laptopul asta nu mi-a schimbat viata.

In plus, mi-a dat si fericita ocazia de a vedea cum arata Subiectiv pe verde. Asta pentru ca omu’ se inverzeste la propriu cand vede cata viteza, ce versatilitate, ce stie sa faca mititelul asta de 13 inci. Ma rog, ajutat de un procesor de 2,4 GHz si de o memorie de 4GB DDR3. Cam astea-s detaliile tehnice la care ma pricep, mai mult nu zic. De sistemul de operare OS X Snow Leopard iar n-as avea ce sa zic, din ce n-au zis altii.

Chrome e fericit pe Mac, chiar si atunci cand blonda sterge, din greseala, toate zecile de foldere cu Bookmarks. Nu pot trai fara suita Office pentru Mac – cu licenta, bah, ce credeati?, fara iTunes, iPhoto – pe care l-am injurat de toti sfintii, pana cand am avut rabdare sa-mi dau seama ca poate face toata treaba in locul meu. Wine Bottler ma ajuta cu software-ul de PC pe care mi-l doresc pe Mac (pana acum, n-am folosit decat IrfanView, isi face treaba excelent, atata timp cat folosesc comenzile de Windows, si nu de OS X). Transmission, iMovie, Seashore, QuietRead, CSSEdit, FaceTime. Eu cu astea m-am jucat si everything was smooth.

De ce Mac si nu PC? Ei bine, pentru ca a fost dintotdeauna un domeniu la care eu nu ma pricep prea bine, am cerut intotdeauna un sfat. Si am intrebat, si am comparat si am vorbit cu vanzatorii, cu amicii, cu amicii amicilor. Si mi-am facut liste peste liste.

In final, am ales pentru ca asa am simtit. Si pentru ca n-ai niciodata suficiente sandale gri. La ce va asteptati? 😀

P.S.: Acesta este un review. Eu sunt blonda. La propriu. Blonda cenusiu. Punctez asta pentru ca uneori simt ca argintiul nu se pupa cu cenusiul. Mai ca m-as vopsi.

Si nu e tare, prea tare, Jason Statham?


Obtine usor permisul de conducere, rezolvand pe www.odat.ro toate chestionarele auto drpciv ce iti pot pica la examen.