Scurte: despre criza si un caine alcoolic
La coaforul de la coltul blocului meu e criza. Doi clienti pe zi. Unul am fost eu, al doilea, cred, bretonul meu.
In taxiuri e criza. “Au plecat la schi in Austria, don’soara, si nu s-au intors inca. Nu e criza financiara, e criza de romani”, mi-a spus taximetristul cu care am mers deunazi.
In hipermarketuri nu e criza. Sau, daca e criza, se da gratis si e tot poporu’ acolo, ca altfel nu-mi explic imbulzeala.
Cainele meu e alcoolic. Latra la paharul cu vin pana cand ii torni in castron. Termina de baut si, cinci minute mai tarziu, se intoarce si mai linge o data castronul. Dupa care adoarme.
Azi era sa fiu facuta terci de vreo doua ori. Bizoni!
Oare cat o costa o garsoniera in Barcelona?
Imi pare rau ca nu stiu limbi arabe. Walz with Bashir asteapta cuminte sa apara subtitrarile.
Azi mi-am dat seama ca stiu cate calorii sunt in orice. Intr-un baton Fitness, in 100 de grame de ananas, intr-o friptura de porc (m-am riscat si am estimat pana si caloriile dintr-un porc intreg), in mine sau asa, in general.
Azi a fost prima zi din decembrie cand la birou au fost mai multe grade decat afara.
“70% din ADN-ul unui melc este identic cu cel al omului”… Guerrilla e o binecuvantare.
