Un inceput memorial
Pe toata durata celor 3 saptamini petrecute in State, sint insotita de V, un domn de origine romana care ma ajuta logistic, lingvistic si cultural. Azi, fiind zi libera am vizitat.
– Ce-ai vrea sa vezi? Muzee, monumente?
– Nu monumente, zic. Muzeele sint ok… de arta de ex. Doar ca nu-s o fiinta culta- stiu ca ma impresioneaza ce-i frumos. Mai imi plac pietzele (d-alea de fructe etc). Si-mi mai place sa stau intr-o cafenea, la strada, sa ma uit la lume.
Si am petrecut o zi intreaga vizitind monumente memoriale. 🙂 De buna voie si nesilita de nimeni. Memorialele sint aici, la Washington, la ele acasa. Foarte frumos puse in valoare si legate intre ele- mergi sa vizitezi unul si usor treci in altul. Dincolo de faptul ca-s impresionante ca opere de arta si semnificatie, cele de aici sint impresionante si prin energia pe care o primesc de la americanii de rind, cu mandaul carora sint ridicate. Caci am aflat ca statul nu plateste pentru ele. Ci banii se string dupa modelul “dati un leu pentru Ateneu”. Fiecare monument are in spate multimi de americani care au contribuit timp de 10-15 ani pina s-au strins toate fondurile necesare. (de analizat aceasta idee, ca tema de casa, de catre cei care vor catedrala neamului nostru)
M-am atasat de cel al lui Thomass Jefferson, de pe treptele caruia am asistat la o galagioasa si, intr-un tirziu, ploioasa furtuna. spectaculos si curatzitor!
Am facut ceva poze- le urc undeva online cind ajung iar la netul romanesc si nelimitat. Am facut, din cauza lui V:), si poze cu tema “eu si monumentul”- deci ma voi intoarce pentru prima data acasa cu dovezi ca am ajuns acolo unde zic c-am fost.
… as mai avea de scris, dar e 22.45 aici, adica 5.45 acasa. mi-e asa de somn incit daca nu ma culc acum de buna voie, voi adormi tot acum, fara sa-mi fi dat consimtamintul. (nu stiu al cui e meritul, dar se pare ca m-am adaptat spontan la noua ora (chinuita de amintirea unor anterioare si dureroase adaptari la alte fusuri orare, acum am recurs la un remediu homeopat si la metalonina.) )