De ce imi place mie Craciunul..
E cea mai mare sărbătoare din an. Dincolo de încărcătura simbolistică şi de semnificaţiile religioase, Crăciunul este asociat, la noi, cu iarna şi jocurile ei, cu focul, cu căldura. Cu veselia şi afecţiunea, cu apropierea dintre oameni. Cu iertarea şi iubirea. Şi cu uitarea, uneori..
Îmi place Crăciunul pentru că-mi dă o stare de bine. Pentru că doar atunci simt că pot să-mi arunc toate grijile în mâinile amânării, ca să-mi desfac cu tot entuziasmul cadourile împachetate perfect, aşezate frumos sub pomul sclipind de fericire. Pentru că evenimentul nu ar exista fără clinchetul dulce al clopoţeilor, fără colindul duios şi fără spiritul lui Moş Crăciun. Fără truda dinainte şi fără bucuria revederii cu cei dragi, îl zilele de plină sărbătoare.
Pentru că trimit şi primesc mesaje, telefoane, felicitări, urări persoanelor dragi şi, de fiecare dată, rămân surprinsă de câtă căldură degajă ele. Pentru că surprizele se ţin lanţ, iar oameni cu care nu m-am mai văzut în ultima vreme, oameni pe care i-am neglijat dintr-un motiv sau altul, oameni cu care m-am certat, oameni pe care i-am supărat, şi-au găsit puterea şi tăria să-mi scrie, din suflet, pe-un colţ de inimă, Crăciun fericit!.
Vă urez, aşadar, un Crăciun de poveste care să fie aşa cum l-aţi visat în cele 364 de zile şi sper că Moş Crăciun v-a aşezat sub brad tot ceea ce v-aţi dorit, lângă un strop de fericire, o duzină de zâmbete, un braţ de căldură şi-un butoi cu visuri împlinite trimise, în zbor, din inima mea.
