De ce ne simtim singuri chiar si atunci cand nu suntem?

Exista persoane care se simt izolate, singure, chiar si atunci cand nu sunt, cand sunt inconjurate de persoane: au o relatie, lucreaza, au copii, prieteni…de unde aceasta senzatie de gol interior?

Este o senzatie de vid, de vaga tristete, fara o cauza reala care ne strange inima. In jurul nostru, oamenii discuta, rad, par sa se inteleaga atat de bine… insa tie iti este imposibil sa le impartasesti bucuria: centrele lor de interes par atat de indepartate de ale tale, te simti neinteleasa. Ti se pare ca esti atat de asemanatoare cu ceilalti si, cu toate acestea, atat de diferita, atat de aproape si, simultan, atat de departe. Este paradoxul sentimentului desinguratate. Apare de obicei atunci cand suntem in compania altor persoane. Atunci cand simtim distanta care ne separa de ei.

Aceasta singuratate apasa de obicei pe umerii cuplurilor care nu mai stiu ce sa isi spuna sau al caror drumuri in viata au deviat enorm. Incepe sa ne fie teama sa participam la mesele in familie deoarece de fiecare data suntem perceputi ca niste marginali, oaia neagra a familiei sau suntem respinsi din cauza ca nu aderam la valorile clanului familial.

Unii traiesc rupti de lume si nu sufera deloc din aceasta cauza. Trei trasaturi de personalitate specifice se regasesc la persoanele care se simt coplesite de singuratate desi nu sunt: o nevoie intensa de aprobare si de recunoastere, o teama de a fi diferiti de norma si dificultatea de a gasi o activitate care sa elimine aceasta senzatie de vid.

Conform specialistilor, sentimentul de singuratate nu este o anomalie nevrotica, este inerent conditiei umane. Fiecare fiinta umana isi traieste experienta separat. Doar iubirea ne face sa uitam in totalitate aceasta singularitate, aceasta indepartare iremediabila intre tine si semeni.

Vezi si:  Despre realitate

Sursa: https://www.psychologies.com/Moi/Moi-et-les-autres/Solitude/Articles-et-Dossiers/Pourquoi-se-sent-on-seul-meme-quand-on-ne-l-est-pas