Muzica clasica vs. Ritmuri contemporane
..şi despre jocurile sonore de azi
În încercarea de a le înţelege preferinţele în materie de muzică, te întrebi adeseori: ce este, de fapt, muzica pentru ei? De ce se tot vorbeşte atât de mult despre ea? De ce se scrie, de ce auzim de ea? E doar o îndeletnicire a omului, sau mai mult de atât? După un studiu (mai intens, mai superficial) ajungi la concluzia că, din punctul elevilor de vedere, muzica este mai mult decât un zgomot, mai mult decât un simplu cor de sunete scos de nişte instrumente. Prin muzică, ei pot exprima o gamă largă de stări, cum ar fi: dorinţa, fericirea, împlinirea, iubire, ura etc. Muzica este considerată un stil de viaţa, definită uneori ca un „ceva” indispensabil în zilele noastre de continuă dezvoltare. De asemenea, preferinţele lor în materie de muzică diferă în funcţie de vârstă, stare de spirit şi de personalitate. În general, personalitatea unui individ este în strânsă legătură cu muzica pe care o ascultă. Interesant este cum se pot îmbina atât de bine aceste două lucruri. Este ca şi cum sufletul îşi caută, prin muzică, o metodă de exprimare.
De la melancolicul constant îndrăgostit care se regăseşte în versurile baladelor rock, până la petrecăreţul nonconformist care fredonează involuntar refrenul melodiei pe care a dansat cu ceva timp în urmă, de la rapperul întotdeauna cool cu hainele lui largi până la punk-erul cu jeanşi mulaţi şi tricou în pătrăţele, toţi sunt reprezentaţi de muzica pe care o ascultă. Aceasta marchează momentele importante din viaţa lor, le sortează după refrene, beat-uri, tonuri, semitonuri. Cu toate astea, există şi persoane care, din păcate, ascultă doar ce se impune ca fiind “cool”, ce „se mai dă” nou pe la radio, la TV etc. Acest efect („de turmă”, cum l-am numi in argou) se regăseşte nu numai în ceea ce priveşte muzica, ci şi în viaţa de zi cu zi, în tot ceea ce facem şi care ar trebui să ne caracterizeze.
În încercarea de a alătura cele două categorii de iubitori de muzică („clasicii” şi „contemporanii”) şi argumentele pentru care ei tind să aleagă o categorie sau alta, concluzionăm că muzica dezvăluie adevarata lume interioară a ascultătorului ca niciun alt lucru, şi arată, de fapt, că suntem ceea ce ascultăm.
Notă: Acest text este un text ficţional şi trebuie tratat ca atare.
