Am adoptat un caine
Am vazut la televizor multe reportaje si documentare despre cainii vagabonzi, nimanui. Acelasi lucru il vad zilnic si in orasul meu: toate drumurile, aleile si scarile de bloc sunt pline de acesti caini vagabonzi, uitati de catre cei care sa-i duca in locurile special amenajate de ei si unde sa-i ingrijeasca. Multi dintre oamenii cu care am stat de vorba au spus ca au facut demersuri la autoritatile locale, dar nu s-au luat masuri. Unii dintre reprezentanti au spus ca au ridicat si dus multi dintre caini in locurile special amenajate, dar pentru restul deocamdata nu se poate face nimic.
Mai trebuia facuta o investitie in acest sens, doar ca banii lipseau. Promisiunea lor era ca in scurt timp vor face si aceasta constructie, pentru a elibera mai ales aleile si scarile de acesti caini. Nu neaparat din cauuza ca ar musca, ci din cauza cca in urma lor ramanea multa mizerie. Dupa cateva zile au pus afise pe usile scarilor ca cine vrea, poate vizita si chiar lua in grija, a adopta, un caine din centrul special in care erau cazati. A doua zi de dimineata m-am dus, impreuna cu doi prieteni de ai mei in vizita la acel adapost al cainilor vagabonzi ridicati de pe strada. Ajuns acolo, am ramas impresionat de ceea ce am vazut: multi caini, de diferite specii, care erau intretinuti foarte bine si cu hrana din belsug in castronase. Mancarea era de doua tipuri: unii aveau hrana de tip uscata sub forma de bobite, iar altii hrana de forma umeda, sub forma de conserve. Dupa o scurta consfatuire cu prietenii mei, am hotarat sa adoptam si noi cate un caine. Ne-am interesat cum se face asta, ce acte trebuie intocmite, iar apoi ce caini am putea adopta. Ni s-a explicat foarte bine ce trebuie facut si respectat, dupa care am fost invitati la birourile celor care se ocupau de intretinerea acestor locuri.
Dupa terminarea intocmirii actelor, am fost indreptati catre ingrijitorul acelui centru pentru a ne arata cainii ce puteau fi adoptati. Cei mai multi dintre ei, care erau de talie mare si intertinuti foarte bine, erau primii pusi pe lista de adoptie. Dintre acestia ne-am ales si noi cate unul, pe care ne-am angajat sa-l intretinem asa cum trebuie si sa nu-i mai dam drumul inapoi pe strada. Erau monitorizati de catre acestia, iar dupa un timp anume eram vizitati de catre acestia pentru a se asigura ca erau intretinuti foarte bine. Pentru ca sa se intample asta, hrana trebuia sa fie de ce mai buna calitate si sa fie cumparata din magazine de specialitate. Am stat putin acolo, impreuna cu ingrijitorul si cainii pentru a ne invata unii cu altii, dupa care am plecat impreuna cu ei acasa. Cadoul din partea lor era o lesa, pe care am pus-o la gatul cainilor alaturi de care am plecat. Am intrat imreuna in primul magazin cu specific de hrana pentru caini si am intrebat pe cei de acolo ce ne-ar putea recomanda pentru cainii nostrii. Toti cei de acolo ne-au spus ca cea mai buna hrana este cea uscata super premium de tip Royal Canin Maxi Adult 15kg.
Deocamdata am cumparat o punga si am plecat spre casa. Acasa i-am pus in castronas din aceasta punga si am observat ca i-a placut, iar a doua zi am mai cumparat inca una. Cainele trebuia sa se dezvolte si sa arate bine.
