Brain bits
Stii cand inchizi ochii si stii? Cand derulezi imagini, simti texturi in buricele degetelor si gustul ti se ascute in papile trezite din amortire? Cand esti inert si un intreg univers se deruleaza intr-un creier pe care il simti paralel cu al tau? Cand acul iti strapunge pielea si, dupa o ora, sunteti prieteni si asa o sa ramaneti pe vecie. Cand celalalt ac sare de 150 km/h si tu fixezi orizontul?
Cand ramai tintuit, floyd-ian? Fireste, numb, dar nu confortabil, pentru ca imaginatia ta nu are inceput si nici sfarsit. Ruleaza intr-un loop, cu imagini suprarealiste, cu franturi sepia, care au gust de Warhol si o tarasc pe Marilyn dupa ele.
Cand amesteci papagalii lui Ellis cu povestile nemuritoare de la patru ani si cu lingurile de lemn, care te-au bantuit cand copilaria se terminase de la 16 ani, stai si te intrebi daca drumul te mai poate ajuta. Cand, la dus, te gandesti, unde dracului se duc psihiatrii cand au nevoie de un psihiatru si ce dracului era cu oul ala mic din reclama.
Cand intrebi ce sa faci cu toata dezordinea asta care te scurtcircuiteaza si raspunsul e “atunci cand organizez, stric tot”, uiti si de ou, si de reclama si de toate, scuipi degetul aratator de la mana dreapta si cauti la P, de la psihiatru. Si a dracului treaba, de ce ti se deruleaza in fata ochilor reclama la Pagini Aurii n-o sa stii niciodata.
O fi vreo lege a compensatiei si-oi fi facut tu vreun pact inconstient cu ea. “Daca tot nu ma lasi sa visez cand dorm, da-mi un 30% in plus de visare in timpul zilei”. Acum, descurca-te cu 30%, ca e fix problema ta daca alergi dupa oferte speciale si nici macar nu stii ce sa faci cu ele. Si, sincer acum, chiar crezi ca 200 de inceputuri de inceput fac un inceput? Hai sa fim seriosi: cat de bine poti sa te minti? Si de ce ai face asta?
Aduna-ti literele, pixelii, palirile si trairile, trage sec din tigara – oricum e fix ca aia de la 14 ani, fumata cu baietii, in curtea scolii, langa gardul sarit zilnic.
Stinge-o si ia-o de la capat.
