Ca sã-ți pese trebuie sã plãtești.

Ajungi sã afli asta destul de repede dacã te apuci de afaceri pentru cã lumea afacerilor e ceva mai tehnicã. În general, în aspectele profesionale ale vieții e mai simplu sã faci analize și mãsurãtori, e mai ușor sã stabilești reguli, sã tragi concluzii și sã iei decizii. Odatã însușite aceste mecanisme, odatã testat modul ãsta de a înțelege lucrurile, sã folosești aceste învãțãminte în lumea ta spiritualã e însã o treabã mult mai complicatã decât pare la prima vedere.

costuriLucrurile la care ai acces gratuit sau prea ușor nu te intereseazã. Le privești cu detașare. Din moment ce le poți avea oricând n-are rost sã investești vreun efort în a le avea acum, nici mãcar pe acela de a te gândi dacã îți sunt sau nu de trebuințã la ceva. Dupã o vreme, simplul fapt cã aceste lucruri continuã sã îți fie accesibile cu atâta lejeritate ajunge chiar sã te sâcâie. Din detașat ajungi crud, îngrozindu-l pe ofertant cu rãspunsurile tale nu doar nepãsãtoare, ci de-a dreptul jignitoare. Plin de bune intenții și dispus sã facã pentru tine sacrificiul de a-ți ceda cu atâta ușurințã, vânzãtorul pe degeaba nu înțelege cum de e posibil sã-l refuzi și încã într-un mod atât de umilitor.

E nevoie de multe oferte senzaționale, refuzate cu nepãsare și obrãznicie de cãtre destinatarii lor, pentru a în?elege cã marfa nu devine interesantã decât dupã ce clientul a investit deja în ea. Ca sã fi investit e de ajuns ca el sã plãteascã în gând, cu efortul cognitiv de a înțelege la ce i-ar fi bunã. Sã plãteascã mental, întrebându-se de ce costã cât costã. E de ajuns sã achite în vise, imaginându-?i cum i-ar sta cu marfa ta în aceea?i fotografie.

Vezi si:  Multumesc pentru amintiri

Ca sã-l intereseze trebuie sã coste. Sã-l facã sã ducã o luptã, oricât de micã. Abia dupã ce-a plãtit în efort mental sau fizic sau sufletesc, abia atunci o sã-l intereseze. Ca sã-i pese trebuie mai întâi sã aibã ceva de plãtit.