Liniște
Când era micã îi pãrea cã liniștea face zgomote. Venite așa, de nicãieri, o fãceau sã tresarã și sã plângã. Mult mai stãpânã era pe zgomotele obișnuite, venite chiar din zgomot. Cu ele era familiarã, ba uneori o și distrau provocând-o sã ghiceascã de unde vin și unde se duc.
Mai târziu lumea a început sã-i cearã sã facã liniște. Tãcea, iar din liniște ieșeau de fiecare datã zgomote. Neplãcute, aducãtoare de întrebãri fãrã rãspuns și de ședințe cu pãrinții. Având un program zilnic bine stabilit, liniștea umbla cu pași egali în mintea ei, ca o pedeapsã.
Au venit apoi vremurile când liniștea se așternea de una singurã și tocmai când fata avea câte ceva de fãcut. Liniștea asta nouã era tãcutã ca un sloi de gheațã și plictisitoare ca un mãr. Era previzibilã, spunându-i mereu acela?i lucru: undeva sunt zgomote, iar tu nu ești acolo. O liniște nefãcutã, venitã pur și simplu și care pãrea cã nu o sã mai plece niciodatã.
Dar a plecat, iar neliniștea care i-a urmat, întâmplãri mai târziu, i-a pãrut tinerei chiar mai neplãcutã decât liniștea însãși. Mai neplãcutã pentru cã nu o poți înțelege și pentru cã te transformã și pe tine în neliniște. Îți face sufletul sã se foiascã și mintea inutilã. Te face sã stai treazã când restul lumii doarme.
Apoi anii s-au rostogolit cu zgomot și au obișnuit-o sã trãiascã în vacarm. Gãlãgia asta ne-a crescut pe toți, nu numai pe ea. Ne-a învãțat cã trebuie sã facem și sã dregem, cã trebuie sã fim ocupați. Cã trebuie sã fim peste tot. Cã trebuie sã fim gãlãgie și sã ne trezim în fiecare zi în gãlãgie.
A crescut, azi nu-i mai cere nimeni sã facã liniște. Umblã de colo-colo dupã câte un zgomot, ca odinioarã, sã vadã de unde vine și unde se duce fiecare. Umblã zi de zi, clipã de clipã, ca un orb pãcãlit de ecou. Umblã pânã obosește. Iar acum, când și-o dorește pentru prima oarã, liniștea nu se mai așeazã de una singurã.
Oare cum de reușeam sã fac liniște în copilãrie? De fricã. Ce-ar fi sã încerc și acum?
Pânã la urmã tot fricã îi e și azi și tot de întrebãri. Doar cã, de la o vreme, e mai greu sã faci liniște de unul singur. Îți trebuie un prieten sau un cântec sau o iubire sau un pahar de whisky sau un citat sau o fotografie sau o moarte. Ascultând vorbele potrivite liniștea se aude mai bine.
