Sa-i dea D’zeu sanatate cui a pus internet gratuit in aeroportul mare din San Francisco! Se vede ca Bunul doreste sa va informez despre cum au decurs lucrurile in acest oras, ca alta explicatie nu exista 🙂

Am stat aici 4 zile in care am si vizitat frumusetile (neinsufletite:P) ale locului, m-am si intalnit cu organizatii care lucreaza in domeniul LGBT. Frumusetile au fost pe mai multe planuri si cand o sa-mi mearga si computerul cum trebuie (cel mai sigur dupa ce ma intorc acasa) o sa pun si ceva poze pe picasa. Orasul e incredibil – in primul rand din cauza pantelor foarte abrupte pe care tre sa le urci si sa cobori. Senzatia cand stai in masina in susul unei strazi, inainte s-o incepi, e de montagne rusee, fara exagerare. Din pacate mersul propriuzis pe ele e mai putin palpitant, caci trebuie condus tare incet, din cauza aceleiasi pante.

Castro, cartierul gay, a fost umpic dezamagitor. Nu stiu la ce ma asteptam, dar desi m-am bucurat sa vad drapele curcubeu peste tot, n-am fost chiar coplesita. Poate din cauza ca in afara cartierului gay, nu am vazut alte insemne gay friendly? Sau poate din cauza ca n-am vazut, de cand sunt aici, decat o singura data, 2 tipi tinandu-se de mana. (Adevarul e ca nu pare sa fie prea popular tinutul de mana, caci nici cupluri hetero nu am vazut sa faca asta.)

Organizatiile vizitate au fost majoritatea din seria centrelor care ofera servicii diverse pentru comunitate. Am vizitat o clinica adresata in primul rand persoanelor LGBT si HIV+, alta tinerilor, alta care era un centru de zi pentru toata lumea (cu multe evenimente culturale, printre o expozitie pe care am vazut-o- asta chiar a fost emotionanta- se chema “moartea fetei mele” si pleca de la remarca unei mame care atunci cand au auzit ca “fiica” se indentifica drept barbat a spus “fata mea a murit”. Expozitia consta in fotografii ale unor persoane trans (femei spre barbati). Fiecare persoana era fotografiata o data intr-un sicriu, ca femeie, si o data “in viata”, ca barbat.

Si tot asa. Probabil ca cea mai utila intalnire a fost cea cu Out & Equal, o organizatie care se ingrijeste ca firmele private si de stat sa respecte si sa ofere conditii bune de munca persoanelor LGBT. Care Out & Equal mi-a promis sa ne puna in legatura cu persoane cheie din cateva firme internationale care in America se implica serios in sprijinirea drepturilor civile ale LGBT… si, in plus, a ramas sa ne dea structura cursurilor pe care le tin ei, sa avem sursa de inspiratie pentru cursuri adresate angajatorilor pe care sa le facem noi.

Am mai avut in program si o vizita la o casa a unei familii americane “adevarate”, pentru cina. Si acolo am intalnit, pe langa gazde, o adorabila fosta prima balerina (70-75 de ani?) pe care am iubit-o in ciuda parerilor ei homofobe (era suparata pe numarul mare de parteneri si pe sexul …sportiv, pe care le remarcase la unii dintre balerinii gay cu care lucrase). Oricum, conversatia cu ea pe alte teme decat cele gay a fost adorabila :). Iar gazdele au fost mai mult decat prietenoase (si si-au cerut scuze la sfarsit pentru momentul de controversa pe tema gay). Casa lor era ca din povesti… iar drumul pana acolo a fost cu feriboatul, ceea ce, in sine a fost o experienta incantatoare.

Ma opresc caci incepe imbarcarea. Dupa cum ziceam pe FB, plec spre Des Moines, Iowa- unul din cele mai conservatoare state americane… care insa recunoaste casatoria intre persoane de acelasi sex.

In SF am dormit foarte mult. Sper ca Iowa sa ma gaseasca mai odihnita… si cu internet in hotel. Nu stiu cati dintre prieteni si cunoscuti ma citesc, dar mie mi-a lipsit momentul de impartasire a experientelor zilnice… pe care reusisem sa-l instaurez cat am fost la Washington. Vedem 🙂