De ce nu trebuie sa cauti sa obtii mereu aprobarea celor din jur?

Daca iti doresti sa faci ceva ce nu ai mai facut pana acum, va trebui sa o iei pe un drum nou. Cautand in mod constant sa obtii aprobarea celor din jur, nu ai cum sa iti iei destinul in propriile maini. Iar in acest fel, vei deveni sclavul ideilor…

Iti mai amintesti.. de iarna cu povesti?

..când printre gânduri îţi plăcea să hoinăreşti Şi printre fulgi iubeai să mă iubeşti? E deja trecut de 12, şi un alt mâine mă află, ca şi în alte seri, printre hârtii şi calcule. O clipă, însă, întorc privirea şi ochii mi se lipesc de geamul care mă mai desparte…

Despre prietenie, conceptul in care nu mai cred..

În prag de Moş Crăciun, m-am trezit lovită, pe nepregătite, de dovada tulburătoare a inexistenţei unei credinţe în care am investit, timp îndelungat, bucăţi consistente din mine. Şi nu, nu e vorba de Moş Crăciun, despre care se spune prin târg că nu ar exista cu adevărat.. Am aflat zilele…

Viata unui Drogat

Aceasta poveste este o Drama inspirata din fapte Reale Andrei era un baiat cuminte, stia sa isi asculte mama si niciodata nu venea acasa mai tarziu de ora 23.Avea o gramada de prieteni care il apreciau pentru faptul ca stia sa compuna melodii si ii placea sa cante la chitara…

De ce imi place mie Craciunul..

E cea mai mare sărbătoare din an. Dincolo de încărcătura simbolistică şi de semnificaţiile religioase, Crăciunul este asociat, la noi, cu iarna şi jocurile ei, cu focul, cu căldura. Cu veselia şi afecţiunea, cu apropierea dintre oameni. Cu iertarea şi iubirea. Şi cu uitarea, uneori.. Îmi place Crăciunul pentru că-mi…

La ce visam?

Prin filtrul raţiunii mele în prag de metamorfoză grăbită, picură, din nicăieri, de undeva, totuşi, lent, timpul. Şi picură inodor, incolor, insipid. Independent şi nepăsător. S-aşterne, în curând, iarna. Şi un alt sfârşit funebru de toamnă-şi aşteaptă venirea, ca un călător grăbit pe-un peron tăcut, în timp ce oraşul forfoteşte…

Ma doare ca ploua

Interminabil, energic, monoton. Miroase-a depresie, a fum, a moarte. A nimic. Persistă-n aer un iz de distrugere, de nenorocire.. Miroase-a necaz. Toarnă cu găleata-n stânga şi-n dreapta, de la prânz într-una. Şi atâtă apă şi atâtă tristeţe curge peste noi, ca şi cum butoiul cu suferinţe a ajuns la suprasaturaţie…

Ce suntem si pe unde ne-am pierdut, oare, esenta?

În fiecare dintre noi zace cineva- un copil, un adult, un alter-ego. O entitate ce aşteaptă să fie descătuşată şi eliberată. Adevăratul eu, tu, el, ea. Noi, dar în alte variante şi cu alte trăsături, cu alte întrebări şi răspunsuri. Observ cu tristeţe cum noi, oamenii, ascundem în adâncurile noastre…

Parada sufletelor pe strazi mohorate

Oraşul s-a cufundat, obosit, în tăcere. A îngheţat şi-a murit pe jumătate, aşa cum mor cuvintele când nu mai au destulă putere, atinse de tăcere. Aşa cum mor zâmbetele când speranţele se năruie-n faţa lor, fără milă. Aşa.. Pe străzile mohorâte se plimbă-n neştire suflete atinse de frig. Suflete grăbite,…

Despre oameni si alte aiureli..

Printre secundele care se scurg repede, în paşi alerţi, simt nevoia să-mi clădesc deseori câte o portiţă de ieşire, să rup din timp o oră şi să gândesc. M-am obişnuit să merg pe stradă privind şi meditând. Şi cu cât încerc să pun cap la cap tot felul de informaţii,…

Fara regrete

Zi de zi, oameni se izbesc unii de alţii imprevizibil şi incontrolabil. Câteodată, se opresc preţ de o secundă din rutina zilnică pentru a se salute unii pe alţii, pentru a răspunde la câte-o întrebare rătăcită sau, pur si simplu, pentru a-i onora pe cei din jur cu un zâmbet.…